prin timp

cand ai mulat ideile pe ce cred ei ai stiut ca te vei pierde atat de mult? ai stiut ca te vei sterge de pe suprafata planetei asteia? esti inca un suflet gol prin lume. nu poti vedea dincolo de ce vad cei din jurul tau, traind atat de putin. si chiar si atunci neintelegand tot universul care se apleaca asupra lor. poate ai vrea sa te tii de sticla aia, dar nu faci decta sa cazi inspre locul ala in care ti-e atat de teama sa ajungi, dar iubesti sa cazi in el. de ce iti place in gri-ul ala? de ce nu incerci sa fii altfel? de ce ma intreb eu toate astea? de ce imi pasa de tine daca tie nu iti pasa nici macar de tine, iar eu nu exist decat in vorbe care se pierd undeva prin cosmosul din spatele tau...esti acolo si nu stii unde te afli. umbra sunt eu si te privesc cum te ratacesti , desi nu ai vrea asta, desi stii (crezi) unde te afli, privesc dincolo de tine. caci eu sunt umbra. eu sunt acolo, ascuns privirilor tale in timp ce ma privesti. uneori imi multumesti, desi nu ma vezi, nu ma vezi decat umbra. poate nu este nimic sau poate esti chiar tu care te privesti din alta parte. oare ce crezi si vezi e real? oare ce crezi si vezi e ceea ce trebuie sa vezi sau e ceva impus? gandeste-te sa evadezi. sau gandeste-te ca ai putea sa fii in acel loc din care ai putea sa evadezi. sau gandeste-te ca ar trebuie sa observi unde te afli, unde ai fost - deseu al nepasarii celor din jur. apropierea, ca masca a nepasarari,i sau unul din cei mai puternic locotenti al diavolului. teama de a te indeparta de tine atunci cand nu poti lupta, teama de a adormi atunci cand trebuie sa pasesti spre orice umbra, teama de a intoarce capul spre trecut si a privi totusi in viitor. oare vei scapa dintre gratiile care ti se inalta la fiecare pas in timp ce fugi in vis, propriul vis? te vei naste si vei muri la intervale constante pentru a invata aceasi lectie a visului pacatuit prin neimplinire sau lipsa drumului lui spre viata.