Demoni

Ii avem si nu vom putea scapa de ei niciodata. sau vom putea? traim cu ei si ne lasam invinsi. altii alegem sa ii infrunte si descoperim noi laturi ale mintii si sufletului nostru. darcefaci candtrebuie sa ii descoperi? cand stii ca te afli in fatza lui, plictisit si intunecat? pana atunci, nu stii ce este, incerci sa definesti ce nu este definit si te intorci cu spatele daca esti nepasator cu tine. dar daca n uintorci spatele si infrunti dilema? ce descoperi? descoperi ce ai in tine si ai fi vrut sa nu vezi niciodata. descoperi ca esti plin(a) de stari contrastante, intre ceva cesimti ca e Bine si ceva ce simti ca e Rau. Pt unii, a trai in Rau e starea naturala. Raul reprezinta si starea de indiferenta, si starea de energie anti-pozitiva, si starea de inchidere in sine, si starea de formare a unui invelis care sa "te apere" de ceea ce presupui ca te ataca din jur. nimic mai fals. pt ca nelasand sufletul tau sa descopere lumea, il ucizi. iar ei asta vor.
nu exista lupta cu ei, pt ca nu exista scopul final al bataliei victoria ta. eventual a lor...si te lasi pierdut sa plutesti in starea aia care te inchidesi mai mult in tine si dispari ca suflet.iar sufletul iti este rapit undeva, intr-un loc trist si umed. de lacrimile tale de care ai uitat ca exista.
si daca poti descoperi intr-o zi cum arata o parte din demoni? ce ii defineste, ce putere au asupra ta, cum iti negociaza trairile. si atunci descoperi ca ii poti invinge, dar cumva cum ei nu stiu. si iti reprimi gandul asta. si il ascunzi departe, undeva sa nu il ajunga nimeni, poate nici tu. dar sa existe acolo undeva, bine ascuns, clar intiparit. trebuie sa ii ignori, observandu-i atent, ghicindu-le miscarile, intuindu-le initiativele. de multe ori ti-ai zis ca e imposibil, dar jocul acesta devine la un moment dat ritual. ritual al vietii tale simple, al unui om ca e trece zilnic prin fatza aceluiashi chiosc de ziare, iar vanzatoare te priveste indiferent. si in interiorul tau e o valtoare impresionanta. aparent ascunsa. dar daca ar putea observa privirea..ar intelege...si s-ar infricosa...si din cand arunci o privire la corpurile care ti se vantura grabite prin fatza ochilor si nu le intelegi traiectoria. e haotica.
eliberarea vine atunci cand ei dispar. eliberarea iti confera acea stare de fericire cu cat ai putut sa observi totul, sa nu te lasi doborat, sa lupti inteligent cu ei. perfizi pana atunci, se retrag miseleste si te vor lasa sa iti traiesti momentul de glorie. acordat de ei? sau totul a stat in puterea ta?
nu stiu raspunsul la intrebarea asta...pt asta insa merita sa traiesti cu adevarat, sa urli de bucurie cand ai ocazia, sa razi cand trebuie sa razi, sa sorbi fiecare secunda din viata atunci cand inoti in ea. cum am zis, sa traiesti tu insuti/insati. cu adevarat. si atunci sper/cred/trebuie ca esti indestructibil. pentru ca exista.

voi reveni...