Seri

cum dispar
desi au venit deodata
cand credeai ca doar dispar.
ca in gangurile dintre blocuri
traiesc vietati ce-si traiesc moartea
cand treci spre casa in serile
care nu ai fi vrut sa existe.
serile in care vorbele
sunt mai crunte decat
ploile biblice
de smoala sau broaste.
serile pe care si tu le stii
in care stii ce carte are
ce carte joaca,
sa fie rosu? sa fie verde?
sa fie o cruce?
sau saltimbanc?
parca acum,
pe langa gangurile cu monstri
decizia de mai devreme
nu a existat in timp
ci aici, in seara tarzie, ai fi fost mereu.
teama omului
de ce e dincolo de ganguri,
in lumea monstrilor,
a disparut.
fiindca esti doar un gand
care cutreiera o strada.
o amintire venita
cu viteza luminii iti spune doar:
"inima ta a batut ca in ziua in care
a inchis ochii si a acceptat.
deschizandu-i, ti-a zambit
si ti-a soptit
cuvinte eterne."
inima a batut la fel
cu unicul detaliu
ca s-a zbatut
in partea intunecata
in care veneau explozii de durere
dorind sfaristul egoist al lumii.
o izbavire.
care nu vei sti cand vine
pentru ca iti formulezi dorinta
sa nu vrei sa ajungi in lumea
mortilor care traiesc
ascunsi dupa ziduri
desenate cu sange de nebuni
care prevesteau
ce stim.