Atunci cand nu sunt

Atunci cand nu sunt,
cand nu exist
nici fiinta, nici spirit
de ce-mi fuge un gand
spre izbavire,
spre un ultim cuvant?
de ce dispare mereu,
nisipul printre maini
si lacrimile vin prea tarziu
pentru a-l face ciment?
de ce pun intrebari
in loc sa caut cuvinte
sa imi formeze raspunsuri?
sau in loc de cuvinte
ar trebui o clipa,
o idee,
o barca
fara Caron,
ci doar cu doua rame
sa ma indrept spre malul
unde ma asteapta
cel ce mi-a fost dat sa fie
paznic si cel mai bun prieten.
si de acolo sa plec
unde departe e doar cuvant,
iar eu, nisipul dintre palme,
intr-o clepsidra din sange si carne,
un om plin de dorinte.