miercuri, 24 septembrie 2008

Fara solutii

intr-o cladire cu aerisire slaba
cu muzica din Caraibe,
fumurile ei se imprastiau
prin sala cu decoruri fade;
bateam nervos un ritm
fara sa aud note,
prin fata mea trecand
naluca unui copil mort.

privind prin dansul ei,
am mai cerut un rom.

speram ca barmanul
sa imi observe buza
cum se misca febril
si sa imi inmaneze
oficial, ceremonios,
o pusca,
de sub bar.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Mi-e greu sa comentez ce scrii, pentru ca in ultima vreme ai scris profund si enigmatic, poate prea personal. Si nu imi permit...plus ca sunt speechless din cauza ca unele lucruri rezoneaza puternic cu valizele mele personale. Dar poate sunt eu acum prea cu filtrul subiectivitatii in actiune.