Sub valuri

poate ca
siguranta planului de viitor
a scufundat un submarin
ce plutea nestingherit
in albastrul deschis
catre calota cea alba.
nimeni la bord nu banuia
ce avea sa se intample
intr-o zi cu mult galben in soare,
intr-o zi de miercuri, spre seara
cand bucatarul le pregatea un tort
iar capitanul un discurs.
deodata, neasteptat,
abisul trimitea
pantera torpila ce avea sa urle
si sa muste din coada
din corp, din aripi si avant.
"suntem pregatiti pentru orice!"
suna un juramant
acum uitat si poate detestat
cand mecanismele incetasera
a le asculta vreun ordin.
capitanul privea un steag
atarnat intr-o rana
iar echipajul ingana un cantec
despre eroii din vechime
ale caror spirite
le dadeau pasnic tarcoale.
simtind toti golul din stomac,
se rugau sa viseze
si sa se trezeasca acum. acum!
ba, nu. acum! acum!
iar linistea cucerea usor
pe nevazute si adanc
teama, frigurile, disperarea.
retinele derulau imagini
iar ochii inchisi proiectau lacrimi
sfarsind in a ii inunda,
a plati cu sufletul
atatea aduceri aminte,
incepand cu ieri.

iar ultimele ganduri erau o ruga,
erau cea mai apriga ruga:
amintirile sa nu ii uite.